Impresii a doua ediţie, 2008

Impresii “2008”

Atunci când doi colegi şi prieteni cu exigenţe profesionale clare şi gusturi sigure îţi vorbesc despre un loc, un om şi o atmosferă în termeni entuziaşti, atunci e limpede că, odată ajuns acolo, nu poţi avea surprize mari (mulţumesc Cantemir, mulţumesc Cornel). Si totuşi, surprizele au existat: multe, frumoase şi pline de substanţă.

În primul rând, venind cu studenţii în practica de vară, ne-am pomenit intraţi într-un alt timp, printr-o poartă stelară: stirpea nobilă a Bălceştilor cu axul ei central, Nicolae Bălcescu, şi conacul lor de pe moşia din Vâlcea. Trecând pragul muzeului memorial Nicolae Bălcescu, am pătruns fără de veste în miezul unei lumi româneşti de o plasticitate, bun gust, măsură şi eleganţă ce le credeam aproape dispărute. Aveam în faţă un conac boieresc adevărat, maiestuos, cu o armonie a proporţiilor ce m-a cucerit pe loc. Şi tot pe loc m-a cucerit şi cel care, pe parcursul a şapte zile, s-a dovedit a fi o gazdă minunată dar mai ales un excelent istoric şi om de cultură, a cărui iubire profundă şi statornică pentru Nicolae Bălcescu, familia lui şi epoca lui, i-a dat energia de a păstra ca pe un chivot moştenirea materială şi spirituală a Bălceştilor. Aveţi toată preţuirea şi stima noastră, domnule director Nicolae Bănică-Ologu!

Ceea ce mi se pare exemplar în tot ceea ce ni s-a întîmplat este prezenţa spiritului de continuitate ce susţine fiecare acţiune aici, la Memorialul Bălcescu. O evidenţă este şi faptul că am sosit la ediţia a doua a Taberei studenţeşti de arhitectură, pictură şi restaurare a bisericii de lemn a Bălceştilor, o continuare firească a unei acţiuni interdisciplinare inteligent concepută anul trecut de colegul nostru, profesorul şi artistul plastic Cantemir Meşter. Proiectul său a fost sprijinit cu entuziasm, promptitudine şi generozitate de directorul memorialului, de conducerea Facultăţii de Arhitectură şi Construcţii şi a Facultăţii de Arte Vizuale, ambele din Oradea. Complexitatea proiectului şi nobleţea intenţiei care l-a generat a cîştigat susţinerea financiară generoasă a unor asociaţii şi firme care au înţeles că existenţa patrimoniului cultural românesc este direct condiţionată de pregătirea profesională de specialitate a tinerei generaţii de arhitecti, constructori, restauratori şi artişti plastici aflată încă pe băncile facultăţilor.

Un alt fapt care m-a uimit, mai ales conjugat cu tenacitatea de a continua un lucru bun, început bine, este importanţa acordată profesionalismului şi calităţii. Din păcate, mai ales în domeniul artei şi restaurării, amatorismul şi impostura fac ravagii în patrimonial cultural românesc, de aceea am fost entuziasmată de felul în care s-a materializat proiectul “Memorialul Bălcescu”. Ceea ce s-a făcut anul trecut în tabăra de la conac a fost impecabil ca şi realizare artistică şi acurateţe tehnică. Într-o atmosferă destinsă, coerentă, dar fecundă în plan creativ, Maria şi Cornel Abrudan, Cantemir Meşter şi Liana Ghergheleş au coordonat o tabără studenţească care a îmbogăţit zestrea conacului cu cîteva icoane pe lemn lucrate în cea mai autentică viziune şi tehnică bizantină, dar şi cu măsurători cadastrale cu ajutorul cărora studenţii de la arhitectură au conturat în plan tridimensional biserica de lemn a Bălceştilor, bijuteria architecturală din parcul conacului. Aceasta a fost anul trecut primul pas al procesului de restaurare ce face obiectul taberelor de vară ale studenţilor orădeni, pas continuat în această a doua ediţie pe care am avut satisfacţia s-o coordonez în prima ei parte, alăturându-mă lui Cantemir şi domnului director.

Poate că e prea puţin să spun “satisfacţie”. Pentru că frumuseţea unică a locului, a arhitecturii, a colecţiei muzeale, a întregului ambient ţesut din natură, cultură şi o extraordinară ospitalitate a fost amplificată de entuziasmul, excelenta pregătire de specialitate şi farmecul prezenţei celor şapte studenţi de la secţiile de arhitectură, construcţii şi cadastru ale facultăţii orădene, cărora li s-a alăturat un coleg de la secţia teologie-artă sacră a facultăţii de teologie din Cluj. Împreună au alcătuit o echipă interdisciplinară foarte eficientă, Însufleţită, care a finalizat impecabil tot ceea ce şi-a propus. Inteligenţi, frumoşi, talentaţi şi cu ştiinţă de carte, exuberanţi dar şi cenzuraţi de un ireprobabil bun simţ, aceşti studenţi alături de care am petrecut o săptămână bogată în împliniri au dăruit venerabilului şi nobilului conac un nou veşmînt preţios şi rezistent în timp: veşmîntul dinamic al tinereţii responsabile şi al competenţei entuziaste, pentru care faptul de cultură rămâne viu şi mereu provocator în plan creativ. A fost darul lor cel mai preţios.

Conf. univ. dr. Ramona Novicov

Facultatea de Arhitectura şi Construcţii, Oradea,

11 iulie 2008, Conacul Bălceşti

La sfârşitul secolului al XVIII-lea, in satul Gâltovani, pe moşia Bălceştilor, este ridicată o bisericuţă din lemn, de tip navă. În anul 1938, după mici lucrări de consolidare, construcţia este mutată din parcul conacului Bălceştilor, pe actualul amplasament. Bisericuţa, construită in stilul celor tradiţionale din mediul rural, adăposteşte o pictură in tehnică tempera, realizată pe suport de tencuială. De la nivelul solului, fundaţia din beton prezintă decoraţii in stil bizantin, realizate prin încastrarea unor bucăţi de cărămidă şi piatră făţuită. Absida şi pronaosul sunt înconjurate de o torsadă ce apare la exteriorul bisericuţei.

În tradiţia populară, se spune ca torsada ( motivul funiei răsucite ) are rolul de a ţine la distantă duhurile rele. Ferestrele lăcaşului de cult sunt mici, ceea ce este un lucru pozitiv din punctul de vedere al mistagogiei spaţiului liturgic. Într-adevăr, cu cât intră mai puţină lumină naturală, cu atât îşi face mai mult efectul lumina nevăzută a Pantocratorului neadormit, care veghează în chip tainic din întunericul supraluminos. Întreg programul iconografic se află într-un permanent echilibru cromatic, tocmai datorită cromaticii esenţializate şi a patinei timpului. Valoarea icoanelor din incinta bisericuţei se datorează nu numai vechimii, plasticităţii liniilor şi sobrietăţii cromaticii, ci si veşmântului nevăzut al multelor rugăciuni rostite din inimă, fără a fi folosit vreun obiect intermediar pentru amplificarea sunetului.

Deşi suportul pe care au fost redate scenele religioase este puternic degradat din punctul de vedere al suportului material, sensul lor mistic rămâne nealterat. Dincolo de o restaurare fizică, reprezentările religioase ar trebui să fie mai întîi restaurate spiritual, pe măsura credinţei fiecăruia dintre noi.

Tudor-Matei Crengăniş

Facultatea de Teologie Arta Sacra Cluj-Napoca

Restaurare – Teologie An I. 11.07.2008

A mai trecut un an şi iată-mă din nou în acest loc nemaipomenit stăpânit de spiritul Bălceştilor; un loc plin de istorie despre care nu poţi să ai decât cuvinte de laudă. Atmosfera de la Conacul Nicolae Bălcescu întreţinută de discuţiile prelungite în noapte, de plimbările prin roua dimineţii şi bineânţeles de gândul la trecutul bogat al acestui loc, m-a făcut să-mi fie tot mai drag acest ţinut şi să-mi fie foarte greu să mă desprind de el. Apreciez stădania depusă de conducerea şi angajaţii conacului în cazul organizării, precum şi pentru a întreţine şi populariza aceste valori ale culturii româneşti. Şi de această dată pot să spun că am rămas etuziasmat de ceea ce am găsit aici, chiar dacă conacul se află în reparaţii, şi de asemenea nerăbdător să mă întorc pe aceste meleaguri de câte ori voi avea ocazia.

Balog Claudiu Gabriel

Facultatea de Arhitectura si Constructii

C.C.I.A.III, 11.iul.2008

Sevastiţa, frumoasa fără chip a Bălceştilor, vegheată de îngerul morţii, cel cu aripi frânte, îl aşteaptă pe Alesul care îl va putea înfrange pe acesta şi o va putea elibera pe tânără din lanţurile morţii. Legenda spune că după ce va fi eliberată Sevastiţa, blestemul ce era pus pe intreaga pădure se va spulbera. Intrat din nou sub harul divin al bisericuţei de lemn a Bălceştilor, trezită şi ea la o nouă viată, parcul, fântâna şi întreaga natură va da naştere unui reînsufleţit spectacol de parfumuri şi culori ca în vremurile de aur ale conacului.

Tudor-Matei Crengăniş

Facultatea de Teologie Arta Sacra Cluj-Napoca

Restaurare – Teologie An I

11.07.2008

Revenim după un an la Conacul Bălcescu. S-au schimbat multe, conacul e în plin proces de restaurare ; însă sunt unele lucruri care au rămas la fel: vechea bisericuţă din lemn, mormântul Sevastiţei şi îngerul care veghează asupra lui şi a întregii asezări. A fost o saptămână plină, o perioadă în care am învăţat foarte multe lucruri noi şi am avut ocazia să vizităm obiective turistice interesante. Însă cel mai interesant a fost mereu noaptea, când se lasă linistea peste conac, iar îngerul de pe mormântul Sevastiţei, parcă işi intinde aripile pentru a ne veghea pe toţi.

O linişte care nu e apăsătoare sau înspăimântătoare; e o linişte care te ajută să te regăseşti. Doar atunci se aude trosnetul vechii bisericuţe din lemn, care parcă iţi cere să o readuci la forma iniţială. Sevastiţa asteaptă să i se construiască o fântână….un monument care să o reprezinte, care să o înfăţişeze aşa cum era ea : bună, iubitoare, având grijă de toţi. Restaurarea bisericuţei amană însă mereu acest moment. Sevastiţa a iubit bisericuţa poate mai mult decat noi toţi; a fost prima care a restaurat această biserică, i-a adaugat pridvorul şi a avut grijă ca aceasta să fie pictată.

Astăzi, marea majoritate a picturilor s-au degradat şi structura de rezistenţă este foarte slăbită ; iar noi încercăm să readucem acest mic monument la forma la care era odinioară. O dată cu definitivarea acestui proiect, fântâna Sevastiţei se va înălţa pentru a aminti de cea care a avut mereu grijă de Conacul Bălceştilor.

Cristina Iurea

Facultatea de Arhitectura si Constructii

Arhitectura,an. III, 11.iul.2008

Am rămas impresionant de frumuseţea cadrului natural în care erau aşezate conacul şi bisericuţa, de arhitectura acestora, de ospitalitatea şi de dragostea cu care am fost găzduit. Mă bucur că am reuşit să fac parte dintr-un grup de studenţi serioşi alături de care am reuşit să ducem la bun sfârşit unul dintre proiectele iniţiate de domnii profesori Cantemir Meşter şi Ramona Novicov. Vor rămâne de neuitat serile în care ascultam cu mare plăcere pagini de istorie povestite de către domnul Bănica Nicolae-Ologu. Regret că trebuie să mă despart de acest loc minunat şi sper că voi mai avea posibilitatea de a reveni

Oancea Radu Nicolae

Facultatea de Arhitectura si Constructii

C.C.I.A an II, 11.iul.2008

La pornirea de acasă am crezut ca vom vizita un monument istoric dar conacul Nicolae Bălcescu nu este doar un monument ci este un loc deosebit, De conac aparţine şi o frumoasă bisericută de lemn dintr-o epoca ce apartine trecutului. Înconjuraţi de natură dar totuşi în confort maxim ne-am petrecut timpul făcând diverse proiecte sau având alte programe. Din ospitalitatea conacului trebuie să amintesc personalul care a făcut tot posibilul ca noi să petrecem o tabără placută precum şi programul organizat, un traseu pe care nu-l vom putea uita.

Deosebite erau şi serile înstelate petrecute cu colegii şi prietenii, discuţiile şi povestile din jurul mesei. Toate aceste sentimente nu pot fi transmise prin doar câteva randuri scrise într-o carte de impresii ele trebuiesc experimentate.

Adam Claudiu Nicodim

Facultatea de Arhitectura si Constructii

C.C.I.A an II, 11.iul.2008

Ajungând după lungi aşteptări şi meritată răbdare în locul acesta parcă timpul nu a mai avut multe de zis. Fără a exagera, ceva s-a schimbat. În mijlocul naturii, conacul Bălceştilor m-a primit într-o lume cu totul specială. Căldura primirii nu avea să se compare cu ospitalitatea şi cu generozitatea de care s-a dat dovadă pe parcurs. E prima dată cand păşesc într-un conac-muzeu şi admir mai mult decât un vizitator, fiind chiar un oaspete. Un detaliu poate insuficient de relevant şi care mă amuză chiar şi pe mine este sfiala (exagerat spus) cu care mă manifest în conac. Aplecandu-mă asupra scopului acestei tabere, restaurarea bisericuţei de langă conac a reprezentat pentru mine o prima iniţiere (practică) în domeniul arhitecturii şi constructiilor.

Cu o contribuţie oarecum infimă, dar totuşi existentă, munca prestată m-a făcut să înteleg încă o dată că împărţirea sarcinilor într-un grup este esenţială. Dacă am pomenit totuşi de colectiv as vrea să fac nişte precizări. Apreciez faptul ca am avut ocazia de a întâlni oameni a căror inteligenţă m-a coplesit, oameni plini de respect, demni de încredere şi mai ales plini de poveste. Printre gânduri, printre cuvinte rostite sau uitate a luat naştere o nouă poveste mult mai bogată decât restul înglobând la rândul ei celelalte poveşti. Aş dori de asemenea să îndrept atenţia asupra locurilor şi lucrurilor legate de conac. Împrejurimile conacului sunt cu totul minunate reliefând natura în toată simplitatea ei creând mediul ce mie personal imi trezeşte amintiri şi emoţii trăite anterior.

Dorinţa de studiu, de activitate cu care am venit s-a fructificat pe parcurs, amplificându-se, iar inspiraţia transmisă mă îmbie spre mai multă cercetare. Recunosc cu stângăcie neputinţa exprimării cu adevărat a ceea ce simt aici, însă gândul reântoarcerii cred că spune suficient.

Chis-Bulea Alina,

Facultatea de Arhitectura si Constructii

C.C.I.A an II, 11.iul.2008

“Sunt mândru că am avut ocazia să cunosc un loc aşa de frumos, un loc special în care sau făurit idealurile României mari şi moderne. Un loc cu o importanţă mult prea mare pentru cunoasterea istoriei noastre (….)” Ioan Muresan,

Facultatea de Arte Vizuale Oradea.

Conservare Restaurare I, 18 iulie 2008

“Cu această ocazie conceptul general despre o “tabără “ mi s-a schimbat …tabara de arhitectură şi pictură de aici nu a fost doar dăruire, ci o încarcare cu spirit de creaţie, lumină şi sfială.”

Darau Sorin Florin,

Facultatea de Arte Vizuale Oradea.

Conservare Restaurare II, 18 iulie 2008

“În marea trecere a timpului, acest loc işi păstrează grandoarea, măreţia şi seninătatea prin care amprenteaza idealul fiecărui trecător. Este de datoria noastră să-l ducem mai departe peste dunele timpului următoarelor generaţii .”

Suciu Ioana Alina,

Facultatea de Arte Vizuale Oradea.

Conservare Restaurare II, 18 iulie 2008

“Istoria, aşa cum am descoperit-o aici la Memorialul Nicolae Bălcescu e un spirit ce iniţial te copleseşte, tocmai ca să-i poţi descoperi adevarata voce. De acum istoria şi spiritualitatea întâlnite aici şi-au găsit loc în minte să fie duse mai departe, mai departe.”

Mirela Moraru,

Facultatea de Arte Vizuale Oradea.

Pedagogia Artei IV, 18 iulie 2008