Scurt istoric al bisericuţei

Din vatra de baştină a Rudenilor, Ruda lui Teodosie, mare logofăt pe vremea lui Mihai Voievod Viteazul sătenii din Gâltofani strămută o biserică din lemn pe moşia Bălceştilor la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Iniţial lăcaşul era tip navă, iar noii enoriaşi adaugă pronaosul.

Satul Gâltofani, era locul de suflet al Bălceştilor, şi se afla la limita sudică a moşiei lor, între dealuri înalte, bine împădurite. După moartea pităresei Zinca Bălcescu în 1862 doi dintre copiii săi, Costache şi Sevastiţa repară biserica, îi adaugă pridvorul de zid cu arcade deschise, peste care se construieşte o turlă zveltă. Timp de cinci ani 1865 – l 870 o zugrăvesc cu sprijinul unor meşteri locali, apreciaţi printre artiştii timpului.

Biserica de plan dreptunghiular alcătuită din altar, poligonal decroşat, naos, pronaos, pridvor deschis din zid, adăugat, cu arcade sprijinite pe coloane de zidărie. Ca o curiozitate, clopotniţa este ridicată peste zidul care desparte pridvorul de pronaos, pentru ai da rezistenţă şi soliditate.Pereţii din bârne de lemn de stejar sunt încheiaţi în coadă de rândunică, învelitoarea este din siţă . Absida şi naosul sunt înconjurate de un brâu cioplit în formă de funie, continuat în exterior pe peretele despărţitor dintre naos şi pronaos. La înnădirea pronaosului s-a imitat brâul şi pe pereţii laterali ai acestuia.

Pictura, în tempera, realizată pe suport de tencuială sau direct pe lemn, în altar, naos şi pronaos, şi direct pe zid în pridvor, ca şi icoanele de lemn aflate în catapeteasmă, toate lucrările fiind realizate de o echipă de zugravi din Scheii Dăniceilor, dintre care sunt amintiţi Florea Popescu şi Dimitrie zugravul.

În 1891 sătenii din Gâltofani, construiesc biserica parohială din zid, iar monumentul din lemn era „ în stare de ruină ” , după cum aflăm din Anuarul Casei Bisericii, Anuar 1909, la pagina 283.Prin grija lui Radu N. Mandrea, fiul lui Nicolae Mandrea şi Zoe Bălcescu, căsătorită Mandrea, biserica este reacoperită cu şiţă şi se fac mici reparaţii de consolidare, în 1938 .

După înfiinţarea Muzeului Memorial „Nicolae Bălcescu ” < 1968 > , prin efortul lui Horia Nestorescu, directorul instituţiei, monumentul a fost strămutat în parcul Conacului Bălceştilor, pe actualul amplasament. Parţial restaurată, iar parte din pictură s-a deteriorat, neexistând fondurile necesare pentru terminarea lucrărilor.

Obţinerea personalităţii juridice a MEMORIALULUI NICOLAE BĂLCESCU în 1991 , a oferit noi posibilităţi de dezvoltare a instituţiei. În 2003 biserica a fost reacoperită cu şiţă şi se impune cu necesitate restaurarea picturii şi resfiinţirea acesteia. Lângă monument se află mormintele Sevastiţei Bălcescu “transferată din cimitirul parohial local” şi al lui Barbu Bălcescu “adus din cimitirul Sineasca din Craiova”.

Prof. Nicolae Bănică-Ologu